Ieri am ieșit în curtea spitalului și am văzut porumbeii. Zeci de porumbei, la fel ca la Sibiu, stăteau pe iarbă și ciuguleau. Am rămas pe loc și mi-am dorit să o pot aduce pe Ioana să îi vadă, însă nu se poate: este legată permanent la o perfuzie cu dozare electronică și nu poate face mai mult de trei pași în cameră. Acum îmi pare rău că am învățat-o noțiunea de închisoare: cu ceva timp în urmă, pe una dintre cărticelele pentru copii era o poza în care un polițist duce spre duba un hoț așa că i-am explicat copilului că hoțul scapă din închisoare atunci când este cuminte. Despre închisoare i-am spus că e o camera mica de unde cei răi nu au voie să iasă: oare ce o crede minunea mea de fată că i se întâmplă? Nu a mai avut voie sa iasă din camera de 7 zile.
Astăzi, doamna doctor a vrut să vadă dacă Ioana a slăbit așa că a deconectat-o de la ”pic-pic” și i-a dat voie să meargă 10 metri mai încolo, la cântărit. Fetița mea a fost atât de fericită!
Prețuiți fericirea copiilor voștri, nicăieri în altă parte decât în ochișorii lor nu se poate vedea ceva mai frumos!
Un comentariu:
Ar fi fost excelent un cont de Paypal..
Trimiteți un comentariu