Nu imi vine sa cred ce scriu: fetita noastra perfecta este tratata cu citostatice, ultimul tip de medicamente care pot fi administrate oamenilor, adica niste substante chimice deosebit de toxice care opresc dezvoltarea celulelor canceroase. Inainte de inceperea curei, in timpul discutiei cu doamna medic curant Luminita Dumitrache și cu domnul profesor Constantin Arion, un cuvânt mi-a rămas întipărit pe creier: CONTRATIMP.
Trecusem prin cele mai grele momente prin care pot trece doi parinti și nu credeam ca ceva ma mai poate speria atat de tare, asa cum a reusit acest cuvant.
Zilele saptamanii trecute au fost crancene, mai ales pentru Ioana: a fost în permanenta legata la perfuzii și înțepată de 3 ori pe zi pentru analize de sange. A plans cat nu a plans în toata viata ei, iar noi am crezut ca murim pentru ca nu puteam face nimic sa nu se mai chinuie. Ne-a spus Nicu ca exista un analgezic usor sub forma de spray care ii ajuta pe copii sa nu mai simta atat de crancen intepaturile: Lidocain. L-am cumparat si a fost un succes, copilasul meu nu se mai chinuie atat de tare.
Cu toata increderea, DAR VA ROG SA CERETI SI ACCEPTUL MEDICULUI, cand e vorba de intepături, ajutați-vă copii să nu se chinuie.
Chimioterapia i-a dat stari de greata, de rau, iar medicatia a curs permanent, cu efecte adverse care au iritat-o foarte rău. În plus, cataterul venos central (un furtun conectat direct la o vena din apropierea inimii, montat înca de vineri, sub anestezie, la Spitalul Marie Curie) prin care se administreza cura este cusut iar firele cand o dor, cand o manancă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu