Astăzi a început să ne cadă părul...

Toată lumea a auzit că de la citostatice îți cade părul, dar nimeni nu înțelege ce înseamnă asta pana nu vede cu ochii lui disperarea unui copil care se scarpina in cap si ramane cu un smoc in mana... Nu am cuvinte sa va spun ce se citeste in doi ochisori nevinovati cand se intampla asa ceva. De fapt, eu nici macar nu stiu ce mai e in sufletelul mic al fetitei mele: am crescut-o cu deplina libertate și i-am dat putere de decizie și, dintr-o data, i-am distrus tot universul: nu poate refuza sa fie intepată zilnic in degetel, nu poate refuza pic-picul(perfuzia), nu poate iesi afara, nu poate pleca acasă...
Ne luptam ca in fiecare clipa sa ii facem viata mai frumoasa dar devine din ce in ce mai greu. Rezistam doar pentru ca am vazut cat de multi prieteni avem: nesperat de multi și continuam lupta cu boala pentru ca dobandim, zi de zi, aliati de nadejde.
Stiu ca fetita mea are o misiune pe Pământ, Dumnezeu a trimis-o pentru ca sa ne faca mai buni: pe noi a reușit sa ne facă parinți, deși nu eram decat doi oameni pasionati de munca. Pentru multimea de oameni care ne-au intins o mana de ajutor fetita mea reprezinta posibilitatea de a ajuta, dezinteresat, un suflet nevinovat.
Sunt convins ca vom castiga lupta cu aceasta boala teribila pentru că o armata de oameni cu ganduri bune este, sigur, ajutata de Dumnezeu.
Ieri a avut loc la Mangalia un concert pentru strangerea de fonduri pentru Ioana: Fuego a cantat din suflet pentru un suflet minunat iar publicul a donat cate o picatura de viata pentru o minune de fetită.
Va multumesc tuturor!

Ioana ne-a cerut să o dăm cu mir sfințit

După primul șoc, al veștii teribile privind diagnosticul, l-am rugat pe unul dintre preoții bisericii de la Fundeni, părintele Ștefan, să ne împărtășească fata. A venit, a oficiat slujba și i-a dat Ioanei cu mir. Astăzi, din senin, Ioana ne-a spus că vrea să vină domnul care îi spală pe copii pe cap (de botez e vorba), să îi dea cu lingurița și cu ceva pe frunte. Am fost așa de încântați încât l-am chemat pe părinte din nou. Acesta a venit și apoi Ioana  ne-a explicat de mai multe ori ce i-a plăcut ei cel mai mult.
Suntem din ce în ce mai optimiști: încep să sosească răspunsuri de la mari clinici din străinătate care sunt interesate să preia cazul Ioanei. Deși sumele estimate pentru tratament par un pic descurajante (circa 290.000 de euro, doar cheltuieli medicale) suntem convinși că, cu ajutorul lui Dumnezeu și al oamenilor, vom reuși să le strângem.
Primesc telefoane de sprijin din toată lumea, vă multumesc tuturor pentru idei, sfaturi și popularizarea situației noastre, acum sunt convins că totul va fi bine pentru minunea dumnezeiască pe care o avem în grijă!

Sunt porumbei și la Fundeni, dar Ioana nu poate să iasă din cameră să îi vadă...

Ieri am ieșit în curtea spitalului și am văzut porumbeii. Zeci de porumbei, la fel ca la Sibiu, stăteau pe iarbă și ciuguleau. Am rămas pe loc și mi-am dorit să o pot aduce pe Ioana să îi vadă, însă nu se poate: este legată permanent la o perfuzie cu dozare electronică și nu poate face mai mult de trei pași în cameră. Acum îmi pare rău că am învățat-o noțiunea de închisoare: cu ceva timp în urmă, pe una dintre cărticelele pentru copii era o poza în care un polițist duce spre duba un hoț așa că i-am explicat copilului că hoțul scapă din închisoare atunci când este cuminte. Despre închisoare i-am spus că e o camera mica de unde cei răi nu au voie să iasă: oare ce o crede minunea mea de fată că i se întâmplă? Nu a mai avut voie sa iasă din camera de 7 zile.
Astăzi, doamna doctor a vrut să vadă dacă Ioana a slăbit așa că a deconectat-o de la ”pic-pic” și i-a dat voie să meargă 10 metri mai încolo, la cântărit. Fetița mea a fost atât de fericită!
Prețuiți fericirea copiilor voștri, nicăieri în altă parte decât în ochișorii lor nu se poate vedea ceva mai frumos!

Ajutor nepretuit

Miercuri, in a doua zi de citostatice, doamna doctor a intuit o posibila evolutie negativa a tratamentului si si-a luat masuri de precautie: a solicitat o cantitate suplimentara de sange pentru urmatoarele zile pentru Ioana. Raspunsul primit din partea centrului de transfuzii a fost ca nu se va putea asigura cantitatea solicitata de aceea este necesar un transfer de la un alt spital sau dintr-un alt județ. Gandul ca nu exista sange suficient pentru copilul meu a fost devastator pentru mine dar mi-am făcut griji degeaba: exista pe lume oameni deosebiti care sunt in stare sa dea zeci de telefoane si sa piarda ore pentru a rezolva o astfel de situatie.
Acestor OAMENI tin sa le multumesc!

Saptamana trecuta fetita noastra a urmat prima cura de citostatice.(II)

I-am explicat Ioanei ca acest furtun a scapat-o de analize și intepaturi dar nu a fost asa; mai sunt necesare alte analize care nu se pot recolta din cateter deoarece electrolitii din perfuzii influenteaza rezultatele. Am fost extrem de tristi pentru ca Ioana se supara extrem de mult si facea un ”spasm pe vena” adica vena se contracta si trebuiau s-o intepe si de cate 3 ori pentru o analiza.
Norocul nostru este doamna doctor Dumitrache care a venit cu o idee geniala: a inversat ordinea administrării astfel incat dimineata, atunci cand se recolteaza analizele, sa fie pompate pe cateter doar medicamente ce nu influenteaza rezultatele si, astfel, sa fie posibila recoltarea fara durere.
Multumim din suflet, doamna doctor!

Saptamana trecuta fetita noastra a urmat prima cura de citostatice.

Nu imi vine sa cred ce scriu: fetita noastra perfecta este tratata cu citostatice, ultimul tip de medicamente care pot fi administrate oamenilor, adica niste substante chimice deosebit de toxice care opresc dezvoltarea celulelor canceroase. Inainte de inceperea curei, in timpul discutiei cu doamna medic curant Luminita Dumitrache și cu domnul profesor Constantin Arion, un cuvânt mi-a rămas întipărit pe creier: CONTRATIMP.
Trecusem prin cele mai grele momente prin care pot trece doi parinti și nu credeam ca ceva ma mai poate speria atat de tare, asa cum a reusit acest cuvant.
Zilele saptamanii trecute au fost crancene, mai ales pentru Ioana: a fost în permanenta legata la perfuzii și înțepată de 3 ori pe zi pentru analize de sange. A plans cat nu a plans în toata viata ei, iar noi am crezut ca murim pentru ca nu puteam face nimic sa nu se mai chinuie. Ne-a spus Nicu ca exista un analgezic usor sub forma de spray care ii ajuta pe copii sa nu mai simta atat de crancen intepaturile: Lidocain. L-am cumparat si a fost un succes, copilasul meu nu se mai chinuie atat de tare.
Cu toata increderea, DAR VA ROG SA CERETI SI ACCEPTUL MEDICULUI, cand e vorba de intepături, ajutați-vă copii să nu se chinuie.
Chimioterapia i-a dat stari de greata, de rau, iar medicatia a curs permanent, cu efecte adverse care au iritat-o foarte rău. În plus, cataterul venos central (un furtun conectat direct la o vena din apropierea inimii, montat înca de vineri, sub anestezie, la Spitalul Marie Curie) prin care se administreza cura este cusut iar firele cand o dor, cand o manancă.

Primim sprijin de la toți prietenii

Mulțumim tuturor celor ce se roagă pentru Ioana și celor care au contribuit pentru sănătatea fetiței mele. Cu ajutorul unor oameni deosebiți putem primi si donatii din partea firmelor, prin intermediul fundației ”Suflet nobil”. 
Detalii despre procedura găsiti pe www.sufletnobil.ro

În amintirea lui ”donu Adi”

În prima zi în care fetița mea a fost internată la Fundeni, în același salon (6 copii și 6 adulti) stătea și un băiat de vreo 18 ani, Adi, în tratament pentru o boala hematologică, după ce aceasta revenise cu virulență. ”Donu Adi” cum i-a spus Ioana de la început a reușit să se facă simpatic pentru că în acel mediu bulversant pentru copil i-a pus o melodie de pe youtube: India, una dintre favoritele ei. ”Donu Adi” a reprezentat pentru Ioana și imaginea independenței pentru că el putea să își ia stativul cu perfuzia și să iasă, încet, pe hol. Când ”donu Adi” s-a simțit foarte rău și a fost necesară mutarea lui la un alt spital, Ioana a spus: ”Donu Adi, tot/tot, pa-pa, ni-no, ni-no”, adică domnul Adi și-a strâns tot și a plecat cu ambulanța. Domnul Adi nu a mai revenit cu ambulanta ci cu un dric, din păcate. Ioanei nu i-am mai spus asta pentru că nu știu cum aș putea să-i explic.

O hemograma este obligatorie pentru copii!

Fetița mea nu a fost niciodată bolnavă serios, a răcit de câteva ori dar nu a fost nevoie de antibiotic ci doar de antitermice. Am fost convins că este un copil cu o sănătate de fier așa că analizele de sânge ar fi fost doar un moft. Acum realizez că nu este așa. O hemogramă la 6 luni, la 1 an șamd ar fi relevat, poate, mai devreme, o problemă. Vă rog pe toți cei ce aveți copii mici, pe cei ce cunoașteți părinți prea încrezători, mergeți cu îngerașii la analize: neuroblastomul este cancerul copiilor și lovește unde nimeni nu se așteaptă!
Cu sprijinul minunaților doctori de la Fundeni am analizele făcute până în prezent și le voi trimite, cu sprijinul altor minunați prieteni, la clinici din străinătate.
Doamne ajută!

Într-o clipă poți să pierzi totul...

Până acum două săptămâni totul era perfect. Ne căutam locuri de cazare la Sibiu să ne ducem minunea noastră de 2 ani și 3 luni să îi arătăm porumbeii din Piața Mare. În acea dimineață am văzut că la coada unui ochișor era roșie, părea că a tras-o curentul sau s-a iritat așa că am mers la doctor. Analizele făcute în zilele următoare au arătat valori anormale ale unor parametrii importanți așa că am plecat de urgență din Slatina la București, la Institutul Clinic Fundeni deoarece se suspecta o boală hematologică.
De atunci micuța noastră Ioana-Alberta face analize iar diagnosticul pus de doctori ne înspăimântă: NEUROBLASTOM stadiul 4 cu metastaze.
Nu știam ce înseamnă și aproape că ne bucuram că micuța noastră minune nu are leucemie (diagnosticul prezumptiv pentru care venisem aici) însă, când am aflat că această boală este cancerul copiilor, am fost disperați.
Astăzi, cu ajutorul prietenilor care ne-au susținut și ne-au scos din șocul veștii, intrăm în luptă cu această boală și suntem siguri că o vom dovedi, cu ajutorul lui Dumnezeu și al minunaților medici de aici sau din altă parte.
Suntem hotărâți să ne salvăm fetița și vă rugăm pe toți, ca actuali sau viitori părinți, să ne sprijiniți cu o rugăciune, un sfat sau o donație.
Auzisem vag de Institutul Fundeni și știam doar că aici ajung cazurile disperate, însă nu știam că aici lucrează oameni minunați a căror meserie este încleștarea zilnică cu cancerul. Cazul fetiței noastre a fost încredințat doamnei doctor Luminița Dumitrache (renumită pentru încrâncenarea cu care se luptă cu aceste boli cumplite) fiind supervizat de șeful clinicii, prof.dr. Constantin Arion (a cărui expertiză este cotată a fi între primele 10 la nivel mondial).
În situația noastră încă nu a fost început tratamentul efectiv deoarece investigațiile se realizează într-un ritm care nouă nu ni se pare alert și asta nu din cauza medicilor ci din cauza supraaglomerării sistemului și personalului insuficient.
Având în vedere că, în acest stadiu al bolii, avem o singură șansă de tratament și vindecare, ne luptăm pentru ca micuța noastră să o poată câștiga: fie în România, fie la o clinică în străinătate.
Prietenii și familia ne-au găsit clinici în Franța, Austria, Italia, Turcia. Nu știm deocamdată cât va costa tratamentul la o clinică din străinătate însă știm că poate depăși 200.000 de euro și, din păcate, noi nu avem acești bani.
Vrem să găsim acea clinică care să-i ofere fetiței noastre o viață normală și de aceea vă rugăm să ne ajutați: spuneți-ne ce știți despre cazuri similare, rostiți o rugăciune sau faceți o donație în unul din conturile:

Ro29BTRL02901201i86972xx (lei)
Ro04BTRL02904201i86972xx(euro)

ATENȚIE: ÎNAINTE DE 86972XX ESTE LITERA ”I” NU CIFRA ”1”

Cod swift btrl ro22xxx Agenția Union, Slatina

deschise la Banca Transilvania pe numele Georgescu Doru Paul

Banii vor fi folosiți pentru tratamentul micuței Ioana-Alberta și ce se va strânge în plus (sau în eventualitatea că obținem formularul E112) va fi donat pentru a contribui la modernizarea și extinderea clinicii din Fundeni.

Vă mulțumim și vă așteptăm sprijinul la telefoanele 0722.298.278 și 0751.022.523
Postați ce vă îndeamnă sufletul!