miercuri, 18 septembrie 2013

Curaj cat zece

Asa este fetita mea acum, o curajoasa in ciuda starii in care este si pe care o simte. A avut zile in care nu s-a ridicat din pat, a plans  cat nu a plans niciodata, a simtit dureri pe care noi nu am fi in stare sa le suportam si, cu toate acestea, mai rade si se mai distreaza.
Am sperat sa poata fi utilizata o terapie genetica insa, din pacate, Ioana nu are mutatia ALK, asa incat promitatorul tratament cu Crizotinib nu poate fi aplicat.
Dumnezeu ne-a aratat ca nu ne-a uitat, la momentul biopsiei a facut o minune si i-a facut pe medici sa accepte ca Ioana sa fie anesteziata cu Gina alaturi, fapt fara precedent in istoria IGR, politica lor fiind ca nici un parinte sa nu intre in blocul operator. Multumim celor care ni s-au alaturat in rugaciune, credem ca datorita lor Ioana a primit forta sa lupte cu maladia. Bunica de la Mangalia mi-a povestit un lucru minunat: spre sfarsitul lunii august a ajuns, cu sprijinul cantaretului nostru de suflet, Fuego, la Manastirea Cislau si acolo, in varf de munte, 100 de oameni au inaltat o rugaciune, in cor, si i-au cerut lui Dumnezeu sa o vindece pe Ioana-Alberta!
Stim ca minunea noastra de fetita are misiunea sa ne faca mai buni, mai curati, mai pregatiti pentru lucruri bune si ne bucuram sa vedem ca oamenii se schimba in bine. Noi ne luptam ca in fiecare secunda sa facem ceva care sa dea roada buna pentru toti, stim ca asa Dumnezeu ii va da Ioanei vindecarea trupeasca si sufleteasca.
Acum am gasit timpul sa citim Biblia, uneori somnul nu se lipeste de noi, si am descoperit o carte fascinanta; Noul Testament este incredibil, nici unul dintre filmele despre Isus nu reuseste sa reproduca a mia parte din forta degajata de Sfanta Scriptura. Ne pare rau ca nu ne-am facut timp sa citim Biblia inainte de toate acestea, lucrurile ar fi stat altfel, cu siguranta.
Ioana apreciaza Psalmii, uneori ne pune sa ii citim din cartea de rugaciuni si doarme cu cruciulita langa ea. Cruciulita este cadou din partea nasilor Ioanei din Mangalia si, in plus, a fost dusa si a stat langa coroana de spini pe care Iisus a purtat-o, iar atunci cand i-am povestit Ioana ne-a intrebat: Pe care parte a fost sfintita? I-am raspuns ca pe amandoua partile, tot ce a atins Iisus fiind nepretuit, chiar daca m-a infiorat gandul ca au existat oameni care au imaginat o asemenea tortura. Va veni momentul cand ii vom explica Ioanei toate lucrurile acestea...
Acum ne luptam cu toate mijloacele cu maladia ingrozitoare care ne fura copilaria Ioanei, avem retete de sucuri de vitamine, ceaiuri din plante medicinale, suplimente alimentare cu virtuti curative si ne dorim sa inceapa sa functioneze in beneficiul minunii noastre de fetita.
Multumim prietenilor care ne trimit retete anticancer, le-am incercat pe cele din fructe si legume si le vom mai incerca, singurul criteriu fiind sa fie pe placul Ioanei.
Nasii Ioanei de la Sibiu ne-au sprijinit in multe feluri dar, pentru mine, cel mai important a fost ca m-au invatat rugaciunea inimii: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul!
Stim ca am gresit mult in viata si ca nu am facut multe lucruri bune, asa cum trebuie dar am inteles ceva: nu este prea tarziu pentru nimeni sa se schimbe si sa devina bun. Bun nu devii instantaneu, poti incepe schimbarea oricand, insa nu astepta prea mult.
Departe de mine gandul de a da lectii, nu sunt in masura sa fac asta, am scris ce simt si nu am vizat vreo persoana sau alta, mai ales ca intotdeauna am trait cu gandul(gresit) ca nu sunt mai rau decat altii. Una dintre cartile Parintelui Arsenie Boca mi-a deschis mintea (multumesc celei ce mi-a trimis-o) si apoi am vazut dincolo de materie, cand intr-un ziar din Romania (ambalaj de colet) am citit ca nu conteaza nimic din ce acumulezi pe pamant, sfarsitul vine cand nu te astepti si nu poti face nimic mai mult decat sa ai credinta in Dumnezeu.
Scriu langa fetita mea minunata care acum doarme,dimineata se lupta cu durerile si se straduieste sa manance apoi adoarme la loc, este foarte slaba, atat de slaba cum nu a fost niciodata si, cu toate acestea, atunci cand o dor piciorusele o ia pe Gina la plimbare prin casa, indiferent de ora, ziua sau noaptea ca sa ii mai treaca...
Ne parvin vesti bune despre prieteni dragi care ne-au ajutat la nevoie si pe care Dumnezeu ii ajuta acum, ne-ar place sa credem ca si rugaciunile noastre au adus o marunta contributie la succesul lor.
Ioanei ii este tare dor de casa, noua la fel, iar minunii mele de fetita ii lipseste locul de joaca din parc si copiii care vorbesc la fel ca ea...
O rog pe doamna Corina, care ne-a incurajat la sfarsitul anului trecut, sa ia legatura cu noi, o doamna din Galati mi-a scris ca ar vrea sa stie pentru fetita ei mai multe despre proteza mobila de ochi si nu stiu cum sa o ajut. Id meu de facebook este doru.paul.3 sau mailul dorupaul@gmail.com