3 ani minunati!

Ioana a implinit 3 anisori si ii multumim lui Dumnezeu pentru clipele minunate pe care le-am trait si pe care le traim. Le multumim prietenilor care ne-au ajutat asa cum au stiut si cum au putut si le multumim tuturor celor care se roaga pentru sanatatea minunii noastre de fetita. Sunt sigur ca rugaciunile i-au dat puterea sa reziste la 10 cure de chimioterapie si tot ele or sa o ajute sa se vindece.
Ioana a crescut mult si nu inceteaza sa ne uimeasca cu ce isi aduce aminte despre acasa: cum mergeam dupaamiezele la bunici, cum ieseam in parc la fantani, care sunt culorile steagului Romaniei... Aici a vazut steagul Frantei si a zis: Tata, in loc de galben au pus alb! Si nu au steag albastru cu stelute!
I-am explicat care e treaba cu steagul UE dar vreo saptamana nu am avut unde sa i-l arat, aici parca nu era nicaieri. Pana la urma, am gasit unul la un sediu de politie.
Intr-o zi si-a adus aminte cum se juca cu cutia de iaurt, am ramas traznit, credeam ca nu isi aminteste asa ceva, dar ma uimeste in fiecare zi. Intr-una din zilele trecute i-a zis Ginei: Mami,ti-ai reparat greseala! Care fusese greseala? In sucul de morcov aterizase si o para fara aprobare! Mare greseala! Noroc ca, o ora mai tarziu, sucul de portocale a fost perfect asa ca a aparut propozitia magica...
Ziua Ioanei a fost perfecta: dimineata au aparut zeci de baloane, si cu Domnu Pisu printre ele, apoi cadourile venite de la toata familia si de la prieteni.
S-a bucurat de fiecare dar cel mai mare succes l-au avut calutii, mai ales ca semanau cu Thalia si Tourterelle, doi cai reali. Am suflat si in tort dar pentru ca Ioana era deja obosita, doar de doua ori.
Obosita pentru ca, dupa o saptamana in care a mers foarte putin din cauza durerilor de picioare, de ziua ei a avut chef de fuga! Si chiar s-a fugarit cu mama si tata vreun sfert de ora!
Acum e miezul noptii si suntem la urgenta, Ioana a facut febra si nu stim daca e o cauza infectioasa sau virala, infectia de orice natura fiind pericolul cel mai mare in timpul si dupa curele de chimioterapie. Dupa o ora chinuitoare au venit rezultatele: nici o infectie, plecam acasa! Ioana e deja adormita si daca o trezim va fi foarte suparata... Am ajuns fara sa o trezim, incredibil, maine cand se va trezi acasa va fi foarte incantata... orice vizita la spital o indispune, e evident ca s-a saturat insa nu avem de ales, trebuie sa continuam tratamentul...
Acum urmeaza un alt tip de cura, speram mai usoara din punct de vedere al efectelor secundare si mai eficace pentru vindecare. Ultimele 2 cure au fost ingrozitoare, dureri de burtica tot timpul, de picioruse mai mereu, minunea noastra de fetita a fost epuizata.
Din pacate, cura actuala face din nou sa cada parul care avea aproape un centimetru...
Ce este minunat in aceste momente este ca primim semne minunate: o sa spun povestea asa cum a fost si o sa va las sa trageti concluziile: O prietena ne-a trimis mir de la Sfantul Efrem cel nou si o carte cu minunile acestuia, noi am citit cartea si, convinsi fiind de cele scrise, am incercat sa luam legatura la manastirea din Grecia, la Nea Macri, acolo unde sunt moastele Sfantului, insa robotul care raspunde la telefon transmite un mesaj in greaca, putin inteligibil pentru noi. Am lasat un mesaj in franceza si engleza dar nu ne-a apelat nimeni. Am discutat cu parintele Razvan si ne-a dat solutia: parintele Daniil vorbeste greaca. Ne-am gandit ca poate suna pentru noi sa ceara mir si o cruciulita care a stat in apropierea Sfantului Efrem, asa ca am discutat cu el in duminica ce a urmat. Ne-a spus ca suna dar, si mai bine, sa trimitem o scrisoare la Nea Macri. Ni s-a parut buna ideea dar am intarziat sa o punem in practica...
Cam in acelasi timp, una dintre bunicile Ioanei a mers la o biserica din Mangalia la slujba si, pentru ca era foarte aglomerat, s-a mutat de colo-colo pana a gasit un loc mai linistit. Alaturi, o familie de cunoscuti care au intrebat de mine ce mai fac iar mama le-a spus de incercarea prin care trecem...
Alaturi o doamna necunoscuta a cautat ceva in poseta, a gasit si i-a intins bunicii Ioanei spunandu-i sa ii trimita fetitei ceva ce ii va fi de mare folos, o iconita a Sfantului Efrem adusa chiar din Grecia...
Doamna, necunoscuta atunci, este chiar din Craiova si, la intoarcerea acasa a dat uneia dintre matusile Ioanei si un alt dar de mare valoare, mir de la Sfantul Efrem, mir de la Sfantul Nectarie si mir de la Sfantul Ioan Rusul, cei trei sfinti carora dorim sa ne inchinam, acolo unde au moastele, atunci cand va fi timpul.
Am citit acatistul Sfantului Efrem si am inteles ca e suficient sa ceri cu inima curata si Dumnezeu iti da: intai semne ca faci bine, apoi semne daca pierzi calea cea stramta si, ne rugam, semne ca meritam sa primim ce cerem...
Ioana a primit mirul si aproape nu se mai desparte de iconita, le-a adus matusa Miha care, in putinul concediu ramas, a venit la noi sa se joace cu Ioana stiind ca este asteptata cu drag pentru a fi "fugarita prin toata curtea", asa ne-a spus minunea noastra de fetita de minim 10 ori pe zi in cele 10 zile anterioare venirii.
Acum matusa s-a intors acasa si Ioana ne intreaba de ce... Greu de gasit un raspuns bun, asa cum a fost cel pe care l-am dat la intrebarea Ioanei: De ce se numeste pasta de dinti si nu pasta de masele?