Inevitabil va fi bine!

Noua preferinta a Ioanei in materie de muzica este Andra, fara a renunta la preferatele dintotdeauna: Antonia(Pleaca), Inna(Inndia),Akcent(Habibi). Singura frantuzoaica pe care o iubeste este desigur Celine Dion, cu Les mots qui sonnent, si asta pentru ca ne induce tuturor o stare de calm.
Pe 10 iunie scriam: "Pentru minunea noastra de fetita urmeaza o saptamana de investigatii medicale amanuntite pentru a se evalua eficacitatea noului tratament si pentru a se stabili ce trebuie facut in continuare. Ioana a trecut cu bine peste cele doua cure, fara efecte secundare majore insa dupa spusele medicilor acesta nu este un indicator." Analizele au aratat ca tonul optimist nu era justificat, tratamentul nu avea efectele asteptate asa incat s-a impus schimbarea acestuia, in 2 zile fiind si inceput noul protocol.
Avem speranta ca totul va fi bine pentru ca simtim ca Dumnezeu ne intareste si ne da mereu noi idei de lupta cu maladia. Unii medici o denumesc anomalia pentru ca este diferita de alte tipuri de cancer prin virulenta si imprevizibilitate. Asa o numea si mama lui Matei intr-o discutie pe care am avut-o, unde altfel decat pe holurile Institutului Gustave Roussy.
Cred ca primim si semne pentru ca multe lucruri se intampla doar cat clipesti din ochi si apoi dispar, totul e sa fii atent si sa le vezi. De exemplu, Ioana e pasionata de avioane, de mica mi le arata pe cer, cand ieseam impreuna la joaca in parc in Slatina vroia sa stie de ce unele lasa alb si altele nu. I-am explicat ca unele au elice si nu lasa alb, altele au altfel de motoare si lasa urme albe. In una din zilele trecute stateam in gradina doar noi doi si ne jucam iar Ioana a venit sa o tin un pic in brate sa se odihneasca(are momente in care oboseste mai repede, poate de la durerile de oase date de metastaze, si atunci tata sta banca pentru ea) s-a uitat in sus si a zis: O CRUCE, TATA, O CRUCE! Am ridicat ochii spre cer si am vazut crucea formata de darele a doua avioane cu reactie, care a si disparut in cateva secunde. Am pupat-o si, cam rar in ultima vreme, a fost incantata, apoi am simtit-o ca prinde noi puteri si vrea la joaca.
Noul tratament este mai greu de suportat, e obosita mai tot timpul si se indispune repede, a disparut, din nou, pofta de mancare si de sucuri, mai accepta doar sucul de portocale si putin lapte de migdale. Acum micuta noastra bea numai lapte vegetal si incercam sa ii dam foarte multe cruditati. Desi doctorii de aici sunt sceptici ca dieta ar avea vreun impact, noi ne-am convins de asta si dorim sa ii oferim doar hrana curata si sanatoasa. Suntem convinsi ca asta va grabi vindecarea si va face tratamentul mai usor de suportat. Multumim tuturor celor care ne-au ajutat cu tratamente complementare, in special domnilor profesori doctori Gheorghe Mencinicopschi si Pavel Chirila care, pe langa sfaturile legate de dieta, ne-au luminat drumul cu speranta. Spun sincer ca abia acum inteleg cum acesti oameni au ajuns experti de un asemenea nivel, tinuta lor intelectuala extraordinara este dublata de o veritabila si vizibila spiritualitate crestina.
Multumim doamnelor Natalia si Dorina, care ne-au trimis primii vlastari de plante verzi necesari completarii dietei Ioanei si care, intr-un gest de inalta omenie, ne-au spus ca, de fiecare data cand cineva din Romania vine la Paris si vrea sa ne ajute, ne trimit vlastari proaspeti pentru Ioana(nu rezista prin colet, asa incat atunci cand stiti pe cineva care vine aici si ne poate aduce 1 kg de vlastari anuntati-ne!)
Martea trecuta a venit matusa Nico, Ioana era atat de obosita de tratament incat asta era singura solutie sa o remonteze si sa o mobilizeze sa lupte cu maladia. Boala asta cumplita a avut-o si Matei, un baietel din Constanta care s-a tratat tot aici la IGR, iar parintii  lui au fost cei care ne-au sprijinit mereu in momentele de indoiala, de frica, de epuizare. Suntem recunoscatori tuturor celor care au stiut sa ne ajute cu o vorba sau cu un gest frumos, insa parintii lui Matei au fost modelul nostru, certitudinea ca exista invingatori in lupta cu ANOMALIA. Lor le-am incredintat toate temerile noastre iar ei ne-au redat speranta intr-un viitor frumos. Cand Matei a inceput sa se simta rau am fost convinsi ca e doar o scurta perioada dificila, de aceea e imposibil sa transcriu in cuvinte ce am simtit cand am primit urmatorul sms: "Matei e un inger".
I-am aratat si Ginei mesajul si am simtit ca efectiv cade cerul pe noi... Nici acum nu imi vine sa cred ca acest copil cu suflet deosebit a plecat la Ceruri, am in minte doar imaginea lui jucandu-se pe holul de la etajul 9 al IGR, fara a parea nici o secunda bolnav. Nu am putut merge sa imi iau ramas bun, sunt sigur ca nu as fi facut fata.
Este incredibil cat de mica este diferenta dintre agonie si extaz, niciodata nu as fi crezut ca poti trece de la una la alta intr-o clipa. Cand Ioana a avut cateva zile in care a suportat greu medicamentele si era somnolenta, inactiva si cu dureri fiecare secunda ni se parea ca ne aduce o alta veste proasta, dar, din fericire, nu a fost asa. Acum tonusul i s-a imbunatatit simtitor, la fel ca si moralul nostru.
Am fi vrut sa dam vesti bune dar inca nu le avem, iar vestile incurajatoare vor veni in curand, speram noi, dupa ce se vor face analizele genetice, investigatii care vor deschide noi posibilitati de abordare personalizata a maladiei.
Iertati-ne ca scriem atat de rar dar suntem dedicati unui singur obiectiv, sa facem din fiecare secunda a Ioanei o clipa perfecta. Nu stim daca reusim intotdeauna insa ne straduim din greu si va multumim ca ne sunteti alaturi.
Ne bucuram cand citim mailurile voastre, chiar daca nu raspundem la toate, insistati daca vreti un raspuns, uneori omitem sa dam send mesajelor ca ne luam cu altceva. Sa nu va fie frica ca ne deranjati cu telefoanele, daca Ioana doarme sunt pe silent, iar daca pe numerele de Franta intra mesageria(aici nu se poate dezactiva sau nu stim noi cum) asta e din cauza de supraaglomerare, reveniti intr-un minut.
Suntem optimisti ca  vom avea vesti mult mai bune curand, o multime de oameni se roaga pentru sanatatea Ioanei, la fel cum speram ca si cei  cativa sfinti preferati de minunea noastra de fetita (Sf. Nectarie, Sf. Stelian, Sf. Ioan, Sf. Ioan Rusul, Sf. Gheorghe, Sf. Ciprian, Sf. Efrem) o fac.
Ioana ne cere sa ii citim din cartile de rugaciuni si din acatiste, uneori si in puterea noptii, si a invatat Inger, ingerasul meu. Este foarte fericita cand este in aer liber, efectiv traieste doar cand este afara asa ca incercam sa stam cu ea pe iarba, pe pamant, oriunde doreste numai sa se miste si sa se oxigeneze.
Multumim tuturor celor care au directionat 2% din impozit catre fundatia Suflet Nobil, precum si celor care s-au implicat in popularizarea acestui demers, simteam ca putem conta pe niste OAMENI si asa este.