A cazut si ultima geana...

Am inceput cura a patra cu emotii legate de faptul ca aceasta insemna si evaluarea rezultatellr tratamentului de pana acum, evaluare ce presupune, printre altele, o punctie osoasa, care se fave sub anestezie generala.
cura a treia a decurs bine, fara ca Ioana sa se planga de dureri mari insa a fost foarte stresata de faptul ca a stat in camera cu un copil de 1 an si 8 luni care i-a perturbat tot programul de somn.
la cura a patra Ioana a descoperit gradinita si a fost extrem de incantata de modelajul cu plastilina si de pictura. aproape zilnic face cate un tablou, cum zice ea, si este foartemandra de asta. Imi doresc sa isi urmeze pasiunea asta cat mai mult timp posibil.
Pe 19 februarie Ioanei i-a fost schimbat cateterul cu unul cu camera sub piele, mult mai sigur  din punct de vedere al riscului de infectii si mult mai putin deranjant pentru activitatea zilnica. La aceeasi anestezie s-au recoltat (din ambele solduri) si celule din maduva rosie a oaselor pentru a se verifica eficacitatea tratamentului. De asemenea, am recoltt din nou toata urina din 24 de ore pentru analiza catecolaminelor(substante al caror nivel este ridicat daca exista o afectiune grava). Evaluarea partiala dupa trei cure nu ne-a adus noutati, medicii ne-auexplicat ca nu este la fel de edificatoare ca cea care urmeaza sa se faca la finalul primelor cinci cure. I-am intrebat daca astea sunt vesti proaste si au spus ca nu, trebuie sa asteptam cu incredere ealuarea completa. Ne pastram optimismul pentru ca acum, la doua saptamani de la acest moment dificil, vedem o imbunatatire semnificativa a starii de spirit a Ioanei.
Minunea noastra de fetita a trecut prin momente deosebit de grele, cel mai mult afectand-o faptul ca trebuie sa fie zilnic la spital, uneori si de doua ori pe zi(dimineata pentru analize de sange iar dupaamiaza penteu transfuzie, frecvent supravegherea starii xe sanatate incheiindu-se la 10 sau 11 noaptea, motiv pentru care toata rutina ei zilnica a fost afectata, la fel si echilibrul psihic). De azemenea, biopsia medulara a marcat-o si a traumatizat-o, multe zile avand cosmaruri si stari de frica accentuate. Am ascultat-o si am incurajat-o si credem ca a trecut peste moment pentru ca nu puteam sa ne imaginam ca un copil se poate speria atat de mult.
In timpul interventiei chirurgicale Ioana si-a pierdut si ultima geana..
Surprinzator, alte gene au crescut, ca si parul de pe cap care se regenereaza, desi medicii ne spusesera ca dupa cura a treia va cadea din nou.
Cu toate astea, Ioana are resurse incredibile de energie si se joaca foarte mult, lucru care ne face si pe noi sa ne mentinem optimismul si sa putem s-o ajutam cum trebuie in lupta cu maladia.