Din nou... porumbeii...

Ioana a terminat cu bine si a doua cură de citostatice, fără ca sa mai resimtă efectele adverse pe care le-a îndurat la prima. Nu a fost uşor pentru ea întrucât medicamentele i-au schimbat starea de spirit ai au făcut-o extrem de nervoasă. In ciuda faptului ca a fost internată tot in unitatea sterilă a IGR, a primit permisiunea ca, in perioadele in care nu era foarte aglomerat, sa se plimbe pe hol, conectată la aparatele de perfuzat. Ştiu ca sună incredibil dar aici toţi copii se plimbă cu stativul pe care sunt 4 sau 5 aparate electronice de dozat chimioterapia(infuzomate) pe holul spitalului care este plin de jucării, cărţi, triciclete. Pentru Ioana a fost nepreţuit pentru tonus faptul ca s-a putut plimba cu pisicuta în maşinuţă, împinsă de mama si cu tata împingînd stativul cu 4 infuzomate. Ca si la prima cură, toate mirosurile au deranjat-o enorm, practic orice aroma o făcea să aibă stări de greaţă. Mâncarea din spital nu a avut succes aproape deloc, foarte rar a gustat câte ceva, in ciuda faptul ca i-am ales(da, aici se poate alege ce vrei sa mănânce copilul la masă următoare) numai mâncare de calitate. A fost foarte bine ca am putut sa îi gătim la Maison Mc Donald, altfel nu ar fi mâncat nimic.
Zilele trecute ne-am întâlnit si cu Maria(tratată si vindecată aici) si cu Matei(la fel), părinţii lor dându-ne noi speranţe. Ştim că va veni si ziua in care doctorii ne vor spune ca Ioana este vindecată, această fetiţă minunată merită asta. In una dintre zilele de cură a venit la vizită si şeful clinicii si, la întrebarea noastră privind gravitatea afectatarii osoase relevată de scintigrafia mibg, ne-a spus că a văzut metastaze mai răspândite la copii care, acum, sunt vindecati.
Ştim ca vă fi extrem de greu pentru Ioana însă noi îi vom fi alături in fiecare secundă... Am văzut ca Ioana are mulţi prieteni, oameni care se roagă pentru ea si care o sprijină, vreau ca acestia sa ştie ca Ioana are poftă de VIAŢĂ!
Le mulţumim tuturor celor care ne ajută si ne încurajează, celor care ne scriu cuvinte frumoase, celor ce depun eforturi si contribuie la vindecarea Ioanei. Toate acestea ne fac sa fim mai tari,mai hotărâţi sa ajungem cu bine la capătul drumului...
Astăzi am plecat cu obiectivul clar sa hrănim porumbeii, Ioana a avut grijă sa nu uităm pâinea si i-am căutat acolo unde era locul lor,in faţă Institutului Gustave Roussy. Dar surpriză, frigul de afară îi gonise pe undeva...
Ioana s-a uitat in toate direcţiile după ei însă nici unul nu era de găsit. Am văzut-o dezamăgită si am căutat in toate direcţiile, doar, doar, o mai fi vreunul rătăcit. Părea ca s-au mutat toţi...
Am ridicat privirea la cer si i-am văzut: erau acolo, chiar deasupra intrării si aşteptau sa fie hrăniţi de o minune de fetiţă... Ioana a dat un chiot si a început să le arunce bucăţele de pîine strigând cu tot sufletul: ia! Ia! Într-o clipită au apărut cinci porumbei dornici de.masă si.de.joacă. Au fost câteva minute minunate, cu Ioana in culmea fericirii...

In ciuda bolii, Ioana creşte frumos si vorbeşte toată ziua, suntem uimiţi de cât si-a dezvoltat vocabularul. Surpriză.noastră este ca Ioana a început să înveţe franceză si este capabilă sa sesizeze nuanţe de context, într-o seară ne-a lăsat fără cuvinte când a răspuns la bonjour cu bonne nuit...