miercuri, 23 iulie 2014

Acum 4 ani...

am văzut-o prima oară pe Ioana-Alberta. Un bebe mic cu părul mare și care era de o frumusețe nemaivăzută. O știam de câteva luni, de când dădea cu piciorușele și mânuțele în burtica mamei atunci când avea ea chef. Dansa și adormea pe muzică, se mișca o grămadă când mama bea lapte cald și venea să o pupăcească tata: ”Pupă tata o mânuță, un picioruș, un căpuț sau un funduleț? Oare ce pupă tata?” întrebam și nici nu conta răspunsul pentru că momentul era unul minunat și incredibil. Totul a fost ireal de frumos și mă întreb și acum care este realitatea... În ziua în care s-a născut (23.07.2010) am văzut-o de mai multe ori, ultima data plângea încetișor și i-am spus: ”Iubita mea, minunea mea, te iubește tata dulceață de puișor” iar scumpetea mea a deschis doi ochișori albaștri ca cerul, s-a uitat o secundă la tata și a adormit. Ne-am dorit să îi vedem ochișorii frumoși zi de zi până o să murim, dar Dumnezeu a avut alte planuri... Ioana a adormit prima, așa cum făcea o mulțime de lucruri, PRIMA. Ne-a lăsat aici toate dorințele ei de a avea grijă de copilașii bolnavi, de a hrăni toți cățelușii și toate pisicuțele și de a nu lăsa nici o floare singură...
Astăzi Ioana ar fi împlinit 4 ani. Cifra ei preferată era 4. Ne făcuserăm planuri pentru ziua aceasta și vorbeam aproape zilnic despre ele, până în ultima zi....
Ne e dor de tine, minunea nostră, mamei îi lipsește atât de mult joaca ”de-a mama mama”.
Astăzi ar fi trebuit să își cântăm La mulți ani, Ioana! Iar tu, ai fi pus milioane de întrebări  ”de ce ?”
Te iubim mult, îngeraș!

2 comentarii:

Unknown spunea...

Plange fiecare particica din mine...am fost,sunt si voi ramane vesnic indragostita de acest ingeras minunat in care de fiecare data cand il privesc simt frumusetea raiului si dragostea cu care a fost si este inconjurata...Dumnezeu sa te bucure,zambet de floare!!!

tugulea iacobescu steluta spunea...

Mi-a fost trimis acest blog....sunt devastata de durere. Am fost colega cu Gina in liceu. Imi pare sincer rau de toata drama acestui copil si a familiei. Pacat ca un sufletel atat de mic a trebuit sa treaca prin asemenea suferinta.Sper ca parintii sa fie puternici.